ÎNTREBARE: Începînd cu 1 ianuarie 2012 titlul II al Codului fiscal a fost completat cu un capitol nou - 7¹ „Regimul fiscal al agenţilor economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii”. Pornind de la prevederile acestui capitol, întreprinderile care nu sînt înregistrate ca plătitori de TVA şi care, la situaţia din 31 decembrie a perioadei precedente, au obţinut venit din activitatea operaţională în sumă de pînă la 100 000 lei vor plăti impozit pe venit în mărime de 3 % din venitul din activitatea operaţională, iar întreprinderile plătitoare de TVA sau care pe parcursul perioadei fiscale devin plătitori de TVA vor achita impozitul pe venit în mărime de 12 % din venitul impozabil. Ce regim fiscal urmează să aplice întreprinderile care, la situaţia din 31 decembrie a perioadei precedente, au obţinut venit din activitatea operaţională în sumă de la 100 000 la 600 000 lei? Cum vor aplica impozitul pe venit întreprinderile, veniturile operaţionale anuale ale cărora depăşesc 600 000 lei, dar nu sînt înregistrate ca plătitori de TVA pe motiv că efectuează livrări neimpozabile?

 

- V. B. Regimul fiscal pentru întreprinderile mici şi mijlocii se extinde asupra agenţilor economici care nu sînt înregistraţi ca plătitori de TVA, cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi întreprinzătorilor individuali. Astfel, agenţii economici, care, la situaţia din 31 decembrie a perioadei precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din activităţi operaţionale în sumă de la 100 000 la 600 000 lei, vor plăti impozit pe venit în mărime de 3 % din venitul din activitatea operaţională în cazul în care nu sînt înregistraţi în calitate de plătitori de TVA. Dreptul de a alege între regimul fiscal pentru întreprinderile mici şi mijlocii (cu plata impozitului pe venit în mărime de 3 % din venitul din activitatea operaţională) şi regimul de impozitare general stabilit (cu plata impozitului pe venit în mărime de 12 % din venitul impozabil) îl vor avea doar асеle întreprinderi care s-au înregistrat benevol în calitate de plătitori de TVA. Regimul fiscal pentru care optează întreprinderea se indică în politica de contabilitate a acesteia.

Întreprinderile care au obţinut venituri anuale din activitatea operaţională în sumă mai mare de 600 000 lei, chiar dacă nu sînt înregistrate în calitate de plătitori, nu pot aplica regimul fiscal pentru întreprinderile mici şi mijlocii, deoarece nu corespund condiţiilor stabilite în capitolul 7¹ din Codul fiscal.

 

ÎNTREBARE: Carе venituri vor fi luate în calcul la determinarea impozitului pe venit de către agenţii economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii?

 

 - V. B. Articolul 54² din titlul II al Codului fiscal stabileşte drept obiect al impunerii veniturile din activitatea operaţională, adică veniturile obţinute din activitatea de bază a întreprinderii care sînt reflectate în conturile 611 „Venituri din vînzări” şi 612 „Alte venituri operaţionale”. În componenţa veniturilor operaţionale nu se includ veniturile din activitatea de investiţii, veniturile din activitatea financiară şi veniturile excepţionale. La determinarea tipului de venituri întreprinderile trebuie să se conducă cu stricteţe de prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate şi Planului de conturi al activităţii economico-financiare a întreprinderilor. De exemplu, nu se admite să se califice veniturile obţinute din vînzarea unor bunuri procurate cu scopul revînzării drept venituri din activitatea de investiţii, deoarece acestea reprezintă, de fapt, mărfuri şi nu corespund definiţiei activelor pe termen lung.

 

ÎNTREBARE: Conform articolului 118¹ „Registrul general electronic al facturilor fiscale” din titlul III al Codului fiscal, factura fiscală eliberată se supune înregistrării obligatorii de către furnizor în Registrul general electronic al facturilor fiscale în decursul zilei în care aceasta a fost eliberată, în forma şi în modul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în cazul în care totalul valorii impozabile a livrării impozabile cu TVA depăşeşte о anumită sumă. În rîndul contabililor trezeşte temeri termenul de introducere a facturii - în aceeaşi zi în care a fost eliberată factura fiscală. Există situaţii cînd factura fiscală nu poate fi întocmită exact în ziua în care ea trebuie eliberată, deoarece este necesar să se efectueze anumite calcule care necesită timp (de exemplu, în construcţii sau la prestarea serviciilor). În ce scopuri s-a creat acest registru? Cum trebuie să procedeze întreprinderile care din motive obiective nu pot întocmi factura fiscală imediat în momentul finalizării tranzacţiei. Care va fi modalitatea de corectare a înregistrărilor în Registrul general electronic al facturilor fiscale în cazul returnării mărfurilor sau refuzului clientului de a recepţiona mărfurile sau serviciile?

 

- V.B. Registrul general electronic al facturilor fiscale va fi implementat treptat, începînd cu 1 iulie 2012, şi a fost creat cu scopul preîntîmpinării şi descoperirii timpurii a tranzacţiilor ilicite sau neordinare. La moment întreprinderile delincvente se descoperă cu întîrziere, la un interval de 2-3 luni din momentul efectuării tranzacţiilor. Crearea Registrului electronic va permite Serviciului Fiscal de Stat să monitorizeze în timp real tranzacţiile ilicite sau neordinare şi să întreprindă măsuri eficiente şi oportune pentru prevenirea lor. Într-adevăr, la punerea în aplicare a acestor prevederi, contabilii de la unele întreprinderi vor întîmpina anumite dificultăţi. Din păcate, Codul fiscal nu prevede careva excepţii pentru situaţiile care le-aţi menţionat Dvs. Pornind de la prevederile legislaţiei în vigoare, aş recomanda ca factura fiscală să fie eliberată la finalizarea tranzacţiei, atunci cînd sînt efectuate toate calculele necesare. Cît priveşte cazurile de comitere a erorilor şi returnările de mărfuri, modalitatea de corectare a valorii livrării este prevăzută în articolul 98 din Codul fiscal şi se va aplica şi la efectuarea înregistrărilor în Registrul general electronic al facturilor fiscale.

 

ÎNTREBARE: Începînd cu anul 2012 au fost majorate esenţial sancţiunile prevăzute în titlul V din Codul fiscal, fapt care generează încordare în mediul de afaceri. Sistemul actual de documentare a operaţiunilor economice este prea riguros, creează piedici şi nu contribuie la crearea unui climat investiţional favorabil în Republica Moldova. Mărimea amenzilor aplicate nu ia întotdeauna în considerare gravitatea erorilor şi influenţa lor asupra denaturării obligaţiilor fiscale. Ce măsuri întreprinde Ministerul Finanţelor pentru simplificarea unor norme din Codul fiscal şi punerea lor în concordanţă cu realitatea?

 

 - V.B. Permiteţi-mi să nu fiu de acord cu Dvs., deoarece ar trebui să se neliniştească doar acei antreprenori, care se eschivează de la înregistrarea veniturilor şi, respectiv, de la plata impozitelor. Cei care activează în baza normei legale nu vor fi afectaţi de aceste modificări. În acelaşi timp, aş vrea să menţionez că la elaborarea politicii bugetar-fiscale pentru anul 2012 şi modificărilor în Codul fiscal au fost prevăzute unele norme care să contribuie la îmbunătăţirea cadrului legal. La prima vedere, amenzile au crescut, de exemplu, amenda pentru neprezentarea facturii fiscale -de la 1 800 la 3 600 lei. Însă mărimea maximă а amenzii pentru această încălcare, aplicată în cadrul unui control fiscal, nu poate depăşi 108 000 lei, ceea ce constituie echivalentul amenzii pentru 30 de facturi fiscale neprezentate, indiferent de durata perioadei care este supusă controlului. Totodată, vom promova о atitudine echitabilă faţă de contribuabili în scopul neadmiterii aplicării amenzilor pentru necompletarea elementelor documentelor cu regim special care nu sînt obligatorii şi pentru alte încălcări minore. Ar fi bine ca şi contabilii să vină cu propuneri de îmbunătăţire a cadrului legal, de care vom încerca să ţinem cont pe viitor, inclusiv la elaborarea politicii fiscale pentru anul 2013, care deja a început.

 

ÎNTREBARE: Conform modificărilor introduse în articolul 102 din titlul III al Codului fiscal, se interzice de а trece în cont TVA de la valoarea mijloacelor fixe casate care nu a fost supusă uzurii. Această modificare va afecta un număr mare de întreprinderi. În S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor pe termen lung” este prevăzută noţiunea de valoare probabilă rămasă - suma netă (valoarea bunurilor materiale utilizabile), pe care întreprinderea prevede să о obţină la expirarea duratei de utilizare a activului. Valoarea probabilă rămasă nu se supune uzurii. Înseamnă oare aceasta că, la casarea mijloacelor fixe în legătură cu expirarea duratei de funcţionare utilă pentru care la momentul intrării lor s-a stabilit valoarea probabilă rămasă, trebuie de restabilit la decontările cu bugetul suma TVA aferentă valorii probabile rămase? Cum se procedează în situaţiile în care întreprinderea este nevoită să înlocuiască unele mijloace fixe pentru care încă nu a expirat durata de funcţionare utilă cu altele noi, mai performante? De ce întreprinderea este impusă să achite TVA în astfel de situaţii doar ea şi aşa înregistrează pierderi, fiind nevoită să caseze un mijloc fix pentru care nu s-a calculat uzura integral? Este posibil de revizuit durata de funcţionare utilă pînă la casarea mijlocului fix astfel încît uzura lui să fie calculată integral?

 

 - V.B. Prevederea nouă din articolul 102 din Codul fiscal nu se va aplica pentru mijloacele fixe care se vor casa în legătură cu expirarea duratei de funcţionare utilă, iar, dacă pentru acestea a fost stabilită valoarea probabilă rămasă, TVA aferentă nu se va calcula. Dacă va fi necesar, Ministerul Finanţelor va veni cu explicaţii suplimentare în acest sens. Dispoziţiile stabilite în articolul 102 din Codul fiscal se vor aplica doar în privinţa mijloacelor fixe casate înainte de expirarea duratei de funcţionare utilă. Norma introdusă este similară cu cele referitoare la pierderile supranormative şi valorile materiale sustrase existente în Codul fiscal. Scopul ei constă în a nu permite trecerea în cont a sumei TVA aferentă bunurilor care nu sînt folosite în activitatea de întreprinzător şi care au fost trecute la pierderi. Deşi S.N.C. 16 prevede posibilitatea revizuirii duratei de funcţionare utilă a mijloacelor fixe, Ministerul Finanţelor nu agreează о astfel de revizuire înainte de casarea lor şi consideră că întreprinderea trebuie să respecte duratele de funcţionare utilă indicate în politica de contabilitate.

 

ÎNTREBARE: În urma introducerii modificărilor în articolul 188 din titlul V al Codului fiscal a fost exclus termenul-limită, pe parcursul căruia întreprinderea poate prezenta darea de seamă corectată. Se vor aplica amenzi faţă de contribuabilii care au depistat greşeli de sine stătător în dările de seamă prezentate anterior şi le înlătură prin prezentarea dării de seamă corectate?

 

- V.B. Nu, la prezentarea dărilor de seamă corectate nu se vor aplica amenzi. Aceasta este stabilit în prevederea introdusă în articolul 236 din Codul fiscal, conform căruia, în cazul în care contribuabilul descoperă că darea de seamă fiscală prezentată anterior conţine greşeli sau omisiuni şi prezintă darea de seamă corectată, iar în urma acestora apar obligaţii fiscale suplimentare şi acestea sînt achitate pînă la anunţarea unui control fiscal, amenda nu se aplică.

 

ÎNTREBARE: Se preconizează introducerea plăţii pentru prezentarea dărilor de seamă fiscale cu utilizarea obligatorie a metodelor automatizate de raportare electronică?

 

- V.B. Nu. Toate cheltuielile legate de prezentarea dărilor de seamă în formă electronică pentru contribuabilii care sînt obligaţi să le prezinte în acest mod sînt acoperite din contul bugetului de stat.

 

ÎNTREBARE: În care perioadă fiscală se vor aplica metodele indirecte de estimare a venitului impozabil al persoanelor fizice?

 

 - V.B. Metodele indirecte de estimare a venitului impozabil al persoanelor fizice au fost introduse începînd cu 1 ianuarie 2012 şi sînt reglementate de capitolul 11¹ (articolele 226¹-226¹⁵) din titlul V al Codului fiscal. Ele se vor aplica pentru veniturile obţinute şi cheltuielile efectuate de persoanele fizice începînd cu 1 ianuarie 2012 şi vor fi utilizate de Serviciul Fiscal de Stat de la 1 aprilie 2013, adică după expirarea termenului de prezentare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit pe anul 2012. În acest scop, în cadrul Serviciului Fiscal de Stat va fi creată o subdiviziune separată, care va administra acest proces, iar angajaţii ei vor purta răspundere pentru confidenţialitatea informaţiei obţinute. În viitorul apropiat vor fi prezentate explicaţii suplimentare la acest capitol.

 

ÎNTREBARE: La decontarea creanţelor restante ale persoanelor fizice, după părerea Inspectoratului fiscal, întreprinderea ar trebui să reflecte reţinerea şi să achite impozitul pe venit în conformitate cu articolul 90 alineatul (3) din Codul fiscal. Însă întreprinderea nu are posibilitate să reţină impozitul pe venit la sursa de plată, deoarece nu se efectuează careva plăţi în folosul persoanei fizice. Astfel, întreprinderea este nevoită să plătească impozitul pe venit în locul persoanei fizice din mijloace proprii, suma căruia se califică ca cheltuieli nedeductibile. În opinia Dvs., cît de corectă este această modalitate? Este oare obligată întreprinderea să achite impozitul pe venit pentru persoana fizică?

 

 - V.B. Poziţia Ministerului Finanţelor referitor la acest subiect este că această „stingere de datorie” nu este o plată efectuată în folosul unei persoane fizice şi, respectiv, nu trebuie să se reţină impozitul pe venit la sursa de plată.

 

ÎNTREBARE: Recent Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a emis Circulara nr. 26-11/3-13-9745 din 23.12.2011, conform căreia, la primirea împrumuturilor în numerar de la persoane fizice, este necesar să se utilizeze maşina de casă şi control cu memorie fiscală şi să se emită bonul de casă. Este oare justificată această cerinţă? Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar stabileşte obligativitatea aplicării maşinilor de casă şi control la efectuarea operaţiunilor economice cu consumatorii, iar drept consumator se consideră orice persoană care comandă, procură sau foloseşte bunuri, lucrări sau servicii. În cadrul relaţiilor care se stabilesc în baza contractului de împrumut, după părerea noastră, nu există consumator, deoarece acestea nu pot fi echivalate cu operaţiunile de vînzare a bunurilor şi de prestare a serviciilor? Vor fi obligate întreprinderile, care, datorită specificului activităţii pe care о desfăşoară, nu primesc de la clienţi mijloace băneşti în numerar, să procure maşini de casă şi control pentru a înregistra operaţiunile de primire a împrumuturilor? Ce măsuri trebuie să întreprindă contribuabilii în scopul evitării amenzilor pentru neutilizarea maşinilor de casă şi de control, avînd în vedere că începînd cu 1 ianuarie 2012 acestea s-au majorat esenţial şi pot ajunge pînă la 50 000 lei?

 

 - V.B. Ministerul Finanţelor va examina Circulara nr. 26-11/3-13-9745 din 23.12.2011 şi în timpul apropiat se vor face careva precizări la acest subiect. Totodată, întru evitarea riscurilor legate de aplicarea amenzilor pentru neutilizarea maşinilor de casă şi de control, recomand ca, pînă la clarificarea situaţiei, sumele împrumuturilor primite să fie depuse direct în contul curent al întreprinderii.